Argumente pentru crearea primei tabere de creaţie vizuală din România la Copşa Mică, tabară cu specific Street Art.


„Având la activ peste 40 de ani de activitate neîntreruptă, fiind în mare parte ilegală, mişcarea Graffiti a lansat şi influenţat artişti importanţi de-a lungul timpului, creând cel mai mare muzeu în aer liber, acela al străzii. Datorită unei game variate de tehnici folosite în prezent de artiştii străzii se vorbeşte deja de o mişcare post-graffiti care a născut următorii termeni de referinţă: Street Art (arta urbană) şi Guerilla Art. Acesta din urmă înglobează şi acţiunile artistice făcute în stradă, cum ar fi instalaţiile vizuale şi intervenţiile artistice în spaţiul public.
În zilele noastre (încă) în plin post-modernism, arta coboară din muzee în stradă şi viceversa.
Fiind accesibile tuturor claselor sociale, mesajele vizuale stradale sunt o alternativă la bombardamentul informaţional comercial ce ne este servit la tot pasul.

De ce localitatea Copşa Mică? De ce Street Art? De ce o tabară de creaţie?
Cu siguranţă sunt primele întrebări care ne vin în cap când vorbim despre acest eveniment.
În perioada regimului communist, Copşa Mică a fost cea mai poluată zonă din întreaga Europă. În regimului dictatorial al lui Ceauşescu, nimeni nu avea curajul să facă public realitatea unei calamităţi ecologice abătute asupra întregii zone. Aşadar, acest oraş total industrializat era cunoscut lumii întregi prin caracteristici deloc încântătoare precum: poluarea, mizeria, sărăcia, negrul de fum.
La 20 de ani de la căderea regimului comunist, oraşul Copşa Mică poate vorbi, în sfârşit, la trecut despre toate feţele negative şi întunecate ce i-au marcat existenţa.
Zona industrială a rămas precum un muzeu al ororii negrului de fum: turnurile gigante, cenuşii, şi structurile metalice mai amintesc vag de pata neagră ce se aşternea continuu peste acest ţinut.
Astăzi, oraşul naşte petice de verdeaţă, parcuri şi spaţii de agrement. Traversarea oraşului pe DN 14 nu mai este un calvar, ci o curiozitate, privind transformările în bine ce au loc aici.
La buna iniţiativă a primarului, Daniel Tudor Mihalache (omul care a dat culoare şi spirit localităţii), a fost lansată ideea unei colaborari cu tineri artişti profesionisti ori graff-ări de marcă pentru a schimba concepte şi percepţii învechite prin jocuri cromatice şi gesturi creative spontane. Formula de bază a fost: Free Mind vs Street Art = Free Art.
Necesitatea unei manifestări eco-graffiti în acest spaţiu poate fi considerată drept sigur triumf al mediului viu şi al creaţiei după 70 de ani de prelucrarea industrială a metalelor cele mai toxice: plumbul şi zincul. Astfel, o terapie cromatică ce rezonează cu gestul artistic eliberat de constrângeri şi limite marchează pozitiv Copşa Mică, o aşezare atestată în urmă cu 608 ani pe harta oraşelor europene.”

Mihai ZGONDOIU
curator, iniţiatorul taberei de creaţie FREE ART - Copşa Mica, 2010.

„Trăim într-un timp al inserturilor publicitare, al discursurilor vizuale interşanjabile ce caută o regenerare ideatică prin spaţiile date de noile suporturi şi noile media, prin ideile oferite de reciclarea unor suporturi şi a unor medii de expunere. Nimic nu se pierde, totul se reciclează! – devine, astfel, un pretext de creaţie pentru câţiva artişti vizuali care se folosesc, în prima tabără de street art din România, de tehnicile graffiti şi de tehnicile ecologice de reciclare a unor suporturi. Ideea de a folosi drept suprafaţă de expunere şi de creaţie bannerele electorale ne oferă sentimentul stenic al eliberării de ideologie, de propagandă şi de manipularea vizuală numai prin desemn artistic, cel eliberat de ideologie. Semnele Libertăţii, cu inefabila Libertate de Spirit, cu dorinţa de a recupera elemente plastice din filosofia eco, devin şi provocare, şi asumarea unei formule de cercetare a vizualului. Free Art e locul în care tot ce pare mai persuasiv în materie de seducţie a publicului, bannerele electorale, se transformă în lucrări şi opere cu adevărat revelatoare pentru nevoile culturale şi spirituale ale unui spaţiu public.”

Dan Mircea CIPARIU, curator